Povestiri... "corporatiste"

Acum circa 4 ani...
Planul amplu si maret de revitalizare a companiei – are la baza sesiunile cu managerii care tb sa raspunda la intrebari , tb sa puna intrebari, trebuie sa fie analizati, radiografiati, trainuiti, evaluati, manageri care fie ei buni, frustrati, prosti, ipocriti, rame, oameni sau ce-or fi ar trebui sa stabileasca strategia, viziunea si misiunea firmei.

Strategia, viziunea si misiunea – 3 minuni ale lumii…evoluate. In fine, la ora asta aceste cuvinte le diger greu, deci altadata despre minuni.

Una dintre sesiuni: peste 5 ani, planurile care sunt? Viziunea despre voi?

Poftim? Ce? Peste 5 ani …ce?

Desi neuronii mei au o problma cu aceasta intrebare imi propun sa nu mai fiu Che Guevara (cum ma numea candva executivul) si sa ma chinui sa dau un raspuns in concordanta cu asteptarile. Si ma chinui. Si ma chinui. Si inca o data ma chinui. Sa …..hmmmm…a….sa….eu...
Si imi spun: “k. nu te panica, nu esti prima , ai timp sa te repliezi. Asculti cu atentie la restul si raspunzi si tu, folosind limbajul adecvat importantei scopului, viziunii, misiunii, strategiei :))) pentru care ne adunaseram"…si incep sa aud…peste 5 ani eficientizare departament, o sa am timp pt coaching subalterni sau mai mult timp pt planurile grandioase si mai putin timp pt cele zilnice, de rutina… oare asta au spus…nu, nu asta au spus….adica ma rog, ceva de genul asta se intelegea…doar ca nu spus intr-un mod atat de simplist..ci muult mai elevat, cica plin de profunzime sau o fi adancime…hmmm

Panica. Rand pe rand toti au raspuns… profund… eu insa nu reusesc sa imi adun gandurile..adica reusesc dar nu sunt cele potrivite…. Nu, de data asta nu voi comenta nimic care sa contravina importantei scopului adunarii. Dar oare ce sa spun…hmmm, nu te panica, asteapta… vine managerul de vanzari…e un ticalos dar se respecta prea mult pt a raspunde altfel decat asa cum gandeste. Si da…..vorbeste el….dar stai ce spune….cum suna la fel ca restul?oops…

K , imi formulez repede fraza corespunzatoare…si gata…sunt pregatita de atac…voi da un raspuns “corporatist” pentru cum ma vad si ce imi doresc peste 5 ani deci…
“peste 5 ani eu…vreau sa am un copil”.

Poftim? Ce am spus? Adica ce tocmai am spus…toate privrile se intorc catre mine…

Si imi spun …ce ai spus…pai nu asta era planul…cum adica un copil…ce????
Reformuleaza repede…hai…da, asta e planul...sau mai degraba dorinta. Altceva...nu stiu, nu stiu ce as putea spune. Nu am planuri legate de aceasta companie. Stai stai stai…ca nu asta am vrut sa spun…

Priviri… unele amuzate, altele taioase, altele…ce zice asta….e nebuna. Si incep acuzele…prima in linie stimata doamna dir de res umane (un fin psiholog al fiintei umane)...care ma acuza ca nu vreau sa ma identific cu scopurile firmei si iarasi trebuie eu sa am alte comentarii de isteata frustrata. Serios, de data asta chiar nu vroiam. Asa mi-a iesit….

Peste o luna de la minunata intrunire, imi sarbatoresc ziua de nastere, iar directorul de vanzari imi spune…amical…trebuia sa raspunzi si tu…ca si mine…ce crezi ca eu am crezut ceva din ce am spus…a trebuit sa ma fortez sa spun ceva ce dadea bine.

Pai parca nu era asta scopul. Dar na… sa dea bine, e mai important.

Din prezentarea facuta catre NY am fost exclusa. Evident. Cum dracu sa spuna, asta peste 5 ani isi doreste un copil, nu sa cucereasca lumea si nici nu are vreo viziune despre ea legata de companie ci dimpotriva….auzi, vrea un copil…ce dorinta…banala, de casnica si care contravine asteptarilor noastre de la ea.


Au trecut anii. Mai am putin timp sa imi duc la indeplinire planul (de fapt, dorinta). Pt ca desi am rostit altceva…ma tem ca am fost mai degraba prinsa in mission, vision, strategy …:(