Let's start ...the wedding! Part I

O saptamana obositoare. Da, asta e cuvantul. Jocuri de culise. Gloantele de data asta au avut ca si traiectorie si pe capo di tutti capi (guru) si pe the new boy in town.

Guru mi se confeseaza. Guru? Mie? Omul care a avut ca si tinta eliminarea mea…ca doar na…”am adunat prea multe frustrari si nu mai pot aduce plus valoare firmei, pentru ca frustrarile m-au transformat intr-un om terminat”…am incheiat citatul.:)))
Si da, il ascult. Si ma surprind, ca intr-un anumit context, cand era sa mai adune munitie impotriva lui, il opresc si il ajut…cred ca am innebunit. Nu pot lovi in oamenii cazuti. Dar pana la urma imi merit soarta. Pentru ca o fi el cazut, dar cand se va ridica isi va relua vechile obiceiuri. Insa…asta e.

Iar the new boy in town…cu el, o cu totul alta poveste. Mi-a cerut ajutorul. Sincer, nu pe al meu trebuia sa il ceara. Mai ales dupa ce m-a amenintat. Ciudata e viata. Oricum o sa il ajut, dar pana la un punct. Asa cum i-am si spus de altfel, nu am incredere deloc in el, nu am incredere in oamenii care isi fac strategii pentru a-si cladi cariere bazandu-se pe negotul cu vietile (carierele) altora.

Gloantele inca zboara si sunt deviate de la traseu functie de diferiti pioni, nebuni, regi, regine etc.
Pe cine vor lovi habar nu am. Si sincer nu mai ma intereseaza. Desi ar trebui. Dar eu acum…dupa atatia ani chiar incep sa ma detasez si de data asta, chiar si reusesc. Sunt alte lucruri care ma consuma. Poate imi doresc ca anul asta sa nu ma loveasca si pe mine un glont. In rest, la anul…si daca nu va fi un glont indreptat spre mine, o sa il caut eu.

 Azi ma asteapta o zi... speciala. Un eveniment important in familieJ. Se casatoreste prietena mea din copilarie. Sora ei (Moni, my best friend…de-o viata) e nasa. Aseara …muuulta treaba. Mult stres. Mai ales ca mireasa a fost usor isterica…buchetul e uraaat, e fff miiiiic. Ca atare, am plecat toate 3 …eu pusa pe cearta …ma si imaginam cum incep sa urlu la fetele care i-au pregatit buchetul. Insa nu a fost cazul. Buchetul e frumos. Am linistit-o pe Claus. Criza depasita.

Azi dimineata la 8 eram la Harry sa ma coafeze. Super obosita, somnoroasa…ca atare din nou riscand sa devin o isterica daca ma trezesc ca voi arata ca …k…sa nu vorbim urat. Dar Harry isi face treaba bine. O sun pe Claus. Sa vad daca a fost machiata k. Da….oops…respir usurata. Am fugit sa imi decoreze masina. Am rezolvat si asta.Acum manc ceva. Ma grabesc sa fug la machiaj. Apoi la nasi acasa. Ca incepe nuntaaaaaaaa….si trebuie sa fiu punctuala. Pentru ca trebuie sa conduc mirele la biserica.

O mixtura J) de sentimente si emotii. Sper sa avem o zi frumoasa. Poate nu sunt in cea mai buna perioada a vietii mele, dar azi sunt prietena de-o viata a lui Claus si a lui Moni.

Ca atare, Claus…sunt pregatita de distractie! Let’s start... the wedding! Te iubesc muuult, Claus!

 A, ma duc singura la nunta. Asa am hotarat. In ultimul moment. Nu stiu ce inseamna asta. Nu ma pot gandi acum. Oare asta inseamna ca deja am decis… sau ca sufletul meu a decis…Nu stiu…ma voi gandi de maine incolo…sau voi simti, dar de maine incolo.

 

daca...

dupa mai mult de 10 ani de cand nu l-am mai ascultat... acum am chef de muzica lui antica, veche si de demuuult...oricum si eu sunt antica, veche si de demuult...

Povestiri... "corporatiste"

Acum circa 4 ani...
Planul amplu si maret de revitalizare a companiei – are la baza sesiunile cu managerii care tb sa raspunda la intrebari , tb sa puna intrebari, trebuie sa fie analizati, radiografiati, trainuiti, evaluati, manageri care fie ei buni, frustrati, prosti, ipocriti, rame, oameni sau ce-or fi ar trebui sa stabileasca strategia, viziunea si misiunea firmei.

Strategia, viziunea si misiunea – 3 minuni ale lumii…evoluate. In fine, la ora asta aceste cuvinte le diger greu, deci altadata despre minuni.

Una dintre sesiuni: peste 5 ani, planurile care sunt? Viziunea despre voi?

Poftim? Ce? Peste 5 ani …ce?

Desi neuronii mei au o problma cu aceasta intrebare imi propun sa nu mai fiu Che Guevara (cum ma numea candva executivul) si sa ma chinui sa dau un raspuns in concordanta cu asteptarile. Si ma chinui. Si ma chinui. Si inca o data ma chinui. Sa …..hmmmm…a….sa….eu...
Si imi spun: “k. nu te panica, nu esti prima , ai timp sa te repliezi. Asculti cu atentie la restul si raspunzi si tu, folosind limbajul adecvat importantei scopului, viziunii, misiunii, strategiei :))) pentru care ne adunaseram"…si incep sa aud…peste 5 ani eficientizare departament, o sa am timp pt coaching subalterni sau mai mult timp pt planurile grandioase si mai putin timp pt cele zilnice, de rutina… oare asta au spus…nu, nu asta au spus….adica ma rog, ceva de genul asta se intelegea…doar ca nu spus intr-un mod atat de simplist..ci muult mai elevat, cica plin de profunzime sau o fi adancime…hmmm

Panica. Rand pe rand toti au raspuns… profund… eu insa nu reusesc sa imi adun gandurile..adica reusesc dar nu sunt cele potrivite…. Nu, de data asta nu voi comenta nimic care sa contravina importantei scopului adunarii. Dar oare ce sa spun…hmmm, nu te panica, asteapta… vine managerul de vanzari…e un ticalos dar se respecta prea mult pt a raspunde altfel decat asa cum gandeste. Si da…..vorbeste el….dar stai ce spune….cum suna la fel ca restul?oops…

K , imi formulez repede fraza corespunzatoare…si gata…sunt pregatita de atac…voi da un raspuns “corporatist” pentru cum ma vad si ce imi doresc peste 5 ani deci…
“peste 5 ani eu…vreau sa am un copil”.

Poftim? Ce am spus? Adica ce tocmai am spus…toate privrile se intorc catre mine…

Si imi spun …ce ai spus…pai nu asta era planul…cum adica un copil…ce????
Reformuleaza repede…hai…da, asta e planul...sau mai degraba dorinta. Altceva...nu stiu, nu stiu ce as putea spune. Nu am planuri legate de aceasta companie. Stai stai stai…ca nu asta am vrut sa spun…

Priviri… unele amuzate, altele taioase, altele…ce zice asta….e nebuna. Si incep acuzele…prima in linie stimata doamna dir de res umane (un fin psiholog al fiintei umane)...care ma acuza ca nu vreau sa ma identific cu scopurile firmei si iarasi trebuie eu sa am alte comentarii de isteata frustrata. Serios, de data asta chiar nu vroiam. Asa mi-a iesit….

Peste o luna de la minunata intrunire, imi sarbatoresc ziua de nastere, iar directorul de vanzari imi spune…amical…trebuia sa raspunzi si tu…ca si mine…ce crezi ca eu am crezut ceva din ce am spus…a trebuit sa ma fortez sa spun ceva ce dadea bine.

Pai parca nu era asta scopul. Dar na… sa dea bine, e mai important.

Din prezentarea facuta catre NY am fost exclusa. Evident. Cum dracu sa spuna, asta peste 5 ani isi doreste un copil, nu sa cucereasca lumea si nici nu are vreo viziune despre ea legata de companie ci dimpotriva….auzi, vrea un copil…ce dorinta…banala, de casnica si care contravine asteptarilor noastre de la ea.


Au trecut anii. Mai am putin timp sa imi duc la indeplinire planul (de fapt, dorinta). Pt ca desi am rostit altceva…ma tem ca am fost mai degraba prinsa in mission, vision, strategy …:(