Filmul….prima si cea mai importanta pasiune din adolescenta. Pacat ca, de cativa ani buni, am uitat drumul spre o sala de cinema. Asa ca era timpul sa imi reamintesc.
Si oare cu cine sa incep, daca nu cu cel pe care l-am iubit cel mai tare in adolescenta: Michael Douglas. Vocea si "mersul" (cam asa ii spuneam eu:D). Si daca si-ar pune un sac pe cap, l-as recunoaste. Mersul…inconfundabil. Avand in vedere ca pe atunci idolul adolescentelor era Cruise, preferinta mea era oarecum bizara pt restul colegelor. Mai ales daca mai aminteam ca ma fascineaza vocea si felul in care merge. Acum fiecare cu piticii lui.
Daca dai acum un search pe google sunt mii de linkuri sunand cam asa: Douglas-cancer. De parca boala asta l-ar defini, de parca boala asta ar fi Douglas. De parca daca spui Douglas, in capul tau ar trebui sa se faca conexiunea….a, ala care are cancer.
Un mare rahat.
L-am vazut pentru prima data intr-un serial comercial, usurel la TV "The streets of San Francisco".
Si apoi cam in toate filmele in care a jucat pana prin 2004-2005.
Evident ca am citit tot ce se putea citi despre el si comentariile legate de "niciodata nu va fi ca tatal sau".
Urasc comparatiile. Nu cred in ele, desi trebuie sa recunosc … mai cad si eu in acest pacat. Dar mi se pare aberant sa spui X ar fi fost mai bun in acel rol decat Y. Michael Douglas e bun si gata. Nu mai bun decat…mai putin bun decat…
Pentru ca, daca tot e sa cad in pacatul comparatiilor, spunem Pacino si ii trimitem pe restul la culcare.
In fine, Wall street 2. Folosesc santajul pentru ca ai mei prieteni isi alesesera alt film. Vreti sa iesim la un film? Va e dor de the old me? deci vedem Wall Street 2.
Pentru mine filmul e emotie. Daca e film, daca nu…o insiruire de imagini si replici puse cap la cap de cate cineva.
Douglas…ca intotdeauna…magnetizeaza.
Filmul a prezentat intr-un ritm alert, dinamic, o lume (Wall-Street) pe care prefer sa nu vreau sa o inteleg f. bine - milioane de dolari se duc unde decid cativa, un vot sau, mai degraba, destinul oamenilor de pe aceasta minunata planeta decis oarecum de o mana de oameni, etc. ("Daca cineva ar distruge acest loc in aceasta seara, cine ar mai ramane sa conduca lumea.")
Per ansamblu, o reintalnire reusita Oliver Stone – Douglas .
Mi-a placut filmul, scenariu ok, cateva replici foarte bune, pe Douglas il iubesc, mi s-a parut un rol f. bun, desi parca mi-as fi dorit mai mult “material” pentru personajul Gekko.
Actorii tineri (Labeouf si Mulligan) au fost ok, dar nu prea m-au impresionat, pe alocuri dimpotriva.
Dar the old Frank Langella – bestial.
Ma intreb daca scena in care Douglas, ma rog Gordon Gekko, vorbeste la prezentarea cartii sale despre cancer a fost asa o coincidenta sau...("imprumutul datoriilor….sa imprumuti la maxim…. este o afacere paguboasa ……este sistemic , malign, global….precum cancerul….este o boala impotriva careia tb sa luptam….cum ripostam in fata acestei boli in favoarea noastra?… cumparati-mi cartea!")
Stiu ca am incercat in aceasta scena sa vanez o anumita reactie a lui, un anumit ton al vocii, o clipire…. Dar cel putin pe mine m-a pacalit… am vanat degeaba.
Am incercat pret de cateva secunde sa ma rup de magia care o are asupra mea actorul Douglas si sa il "examinez"… si as spune asa: ridat, obosit, incercanat, slabit… Doar ca astea sunt detalii, dar detalii care NU fac diferenta, pt ca ce se vedea de fapt era prestanta, farmecul, eleganta, vioiciunea din ochi. Pentru mine era mai sexy decat multe sex-symboluri actuale.
"Ce? Nimeni pe aici nu crede in reveniri?" Una dintre ultimele replici ale lui Douglas din film….
Pai in a ta nenea, eu cred…sau cel putin sper. Asa ca astept sa pacalesti boala asta…
P.S. Next step (cel putin asta mi-e planul) : Unstoppable – Denzel Washington (regia Tony Scott)
foarte bine faci!
RăspundețiȘtergerefa ce-ti place.
si daca dai de-un film bun, da' bun,spune-ne si noua.