Final de drum

Sunt f. obosita, dar nu pot sa dorm. Am mutat lucrurile dintr-o parte in alta, am inceput sa fac curat, am renuntat, am dat mii de telefoane, acum butonez telecomanda... orice doar sa nu ma gandesc ce va fi dupa....
Azi pe la 5 ma grabeam sa ajung....trebuia sa ma vad cu Adita, dupa aprox 3 ani era si cazul...
Ajung la destinatie, inainte sa parchez masina insa primesc o veste..."mi-au tras-o, au reusit...au tesut bine intriga, si-au motivat bine incompetenta, au...nici nu stiu ce sa mai spun. Am fost pusa in garda...ca sa stiu...doar asa, pentru ca de facut ceva e too late."
Nu pot sa spun ca nu ma asteptam...si totusi, nu asa. De fapt naiva mai sunt, de asta m-au si exterminat in acest mod minunat pentru ca ...ce inseamna "nu asa", cine interzice minciuna, parsivitatea, noi sa rezistam cu orice pret, binecunoscuta lovitura pe la spate.
Si totusi nu asa, mai ales atunci cand cel care iti da lovitura de gratie este cel pe care in momente nasoale l-ai sprijinit, ale carui tampenii le-ai trecut sub tacere, cel care iti spunea candva ce bine manageriezi situatiile de criza, ce mirobolanta esti si asta se vedea si in evaluare. De atunci insa s-au schimbat multe, e adevarat, inclusiv eu...numai ca eu m-am oprit la cateva injuraturi, faptele si actiunile mele au ramas la fel.

Noroc ca printre nevertebrate mai gasesti si oameni. Care te pun in garda socati si uluiti de ce se intampla.

Gata. La finalul saptamanii viitoare imi depun demisia. Nu mai am alta optiune. Nu o pot face imediat pentru ca risc sa ii fac rau celui care a vrut sa ma ajute. Am vrut sa o fac saptamana trecuta, desi atunci habar nu aveam ce mi se pregateste. Dar am simtit ca e timpul sa ies din acest cerc vicios and to get a life. Insa m-a oprit un coleg, un prieten...cred ca e prieten sau ca mai e... oricum un tip o.k. chiar daca sunt un pic suparata pe el acum.

Ma bucur ca m-am intalnit cu Adi si am stat si am vorbit si nu am lasat ca "minunata" veste sa imi strice de tot bucuria revederii cu o draga si veche prietena. In plus, am stabilit ca ne vom vedea lunar. Si apoi trebuie neaparat sa il intalnesc pe Tudor, ca e deja mare, are aproape 2 ani si eu nu l-am vazut. Apropo, Adi arata bestial si zici ca are 20 de ani. 33 ani...no way...
Adita imi spunea sa lupt... Numai ca nu mai are rost, sens si oricum reusita va fi zero. Si oricum nu mai vreau si pot. Si e deja too late. Au reusit. Le-a luat cam un an. Ma bucur macar ca s-au chinuit ceva...

Moni a primit vestea spunandu-mi ca e happy, ca s-a intamplat un bine...in sfarsit voi iesi din acest cerc vicios care m-a transformat, pervertit, terminat in ultimii 2 ani mai ales, ca in sfarsit I will get a life. Posibil. Eu acum nu vad binele, nu pot. Nu ca nu ar fi real ce spune, dar...

Numai daca imi citesc postarile vad o femeie care si-a trait ultimii ani cu laptopul in brate...si de ce? pentru ce? ...o femeie definita de job. ce rahat. cine dracu a inventat cariera?!
5 ani irositi pe deplin.
Si de acum incolo, incotro? Cum? A, si mai am si rate la banca...ma rog, un mic detaliu.

Off... ma ingrozeste de pe acum reactia mea dupa ce vor trece cateva zile. Intotdeauna intr-un mod bizar, cand mi se intampla ceva neplacut sau aflam ceva rau, primele reactii erau mai mult decat o.k., mi s-a intamplat de cateva ori sa fiu intrebata daca am auzit bine vestea...ca prea am reactionat ca si cum totul e o.k..
Nasol e insa dupa cateva zile...Cred ca asa reactioneaza creierul meu...asa stie el... si ma bucur ca rezista onorabil, macar la inceput...ce e dupa...

Final de drum. Dumnezeule, cate imi trec prin cap, dar nu le ascult, nu le aud. Nu simt nimic. Oricum sunt prea obosita, maine va fi o alta zi... si o sa am timp sa ma gandesc ce va fi dupa acest final....
Sunt asa de obosita, dar nu pot sa dorm. De fapt cred ca mi-e si frica sa inchid laptopul si sa ma pun in pat.

Final de drum...oare va fi un nou inceput, ca asa suna un cliseu...

"Moartea e atat de sigura de victoria ei, incat ne da un avans de o viata intreaga." Habar nu am cine a spus asta, dar i-as spune ca avansul e un rahat. Sa imi dea doua vieti sa pot indrepta anumite greseli si asta da...avans echitabil. Altfel...fuck off life!

In fine, ma duc sa dorm... sa incerc sa dorm. As vrea sa plang, as vrea foarte tare sa plang...poate mi-ar fi mai bine, dar nu pot. Chiar nu pot.