marți, 7 septembrie 2010

Happy birthday to me!

Prin '76, intr-o zi de marti seara, prin septembrie, 7 … am aparut. Am dat planurile tututor peste cap, m-am nascut mai repede evident!, dar apoi sincer la un asa temperament dificil cum naiba era sa ma nasc in balanta. A, si evident nu am fost baiat...asa cum isi dorea aproape toata lumea...ghinion. :))

34. Oops….nu stiu cand au trecut. Intr-un fel nu ii simt deloc, nu ii recunosc ca si cum nu ar fi ai mei….
Si ii urasc pe ultimii 5, 6 ani care au trecut rapid, intr-o secunda, habar nu am cand...sau pe care i-am lasat sa treaca si nu am facut nimic. Dar nimic…sau am facut, am incercat…cariera…ce mare rahat...ce pierdere de vreme.
De restu pana pe la vreo 27 asa...mai am ce povesti, de ultimii ...no way.
Unde mi s-au dus toate planurile, gandurile, dorintele…am lasat sa treaca totul asa si de fapt nu am facut altceva decat sa persist intr-o mare si …in fine.
De fapt stiu ce am facut in ultimii 5 ani...am un bilant interesant…stres, termene, stres, nervi, implicare in munca pana peste cap, weekenduri in fata compului…idioata, idioata idioata…un cerc vicios ales si asumat…

In rest, nu am chef de sarbatorit si nici nu o voi face in acest an.
Daca la anul voi avea acelasi bilant, mai bine ma impusc.
Dar sigur voi face in urmatorul an tot ce ar fi trebuit sa fac in ultimii 5.
Sigur.

A, si daca eu nu am chef de sarbatorit, copii, asta nu inseamna ca nu trebuie sa ma sunati sa imi urati "La multi ani"...ca asa e politicos. De fapt sunt sigura ca o veti face. Dar na, am zis sa va avertizez.

A, si evident ca stiu, nu mai arat ca la 18 ani…asa ca nu e nevoie sa ma mintiti frumos…..bine, ca arat ca la 20 da…asta e o.k. sa imi spuneti, ca doar e realitatea…si hai ca bat campii si merg la culcare.
Si evident multumesc anticipat pentru cadouri!

Deci happy birthday to me!

Omar Khayyam pe care l-am descoperit citind blogul unui nenea care “scrie , nu tipa”, spunea candva prin secolul 11 cred:
"Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii,
Iar moartea n-o sa-i schimbe rotundul si splendoarea.
Si nimeni nu-i sa-mi spuna ascunsul talc al spumii:
Ce sens avu venirea? Si-acum, ce sens plecarea?"

duminică, 5 septembrie 2010

De-o viata....Ramona

27 august. Petrecere. Momente frumoase. Ceva bautura...unii mai multa…altii mai putina…asa dupa posibilitati. )) Amintiri…in general, le-am selectat pe cele frumoase.
Motivul petrecerii: cei 33 de ani ai lui Moni. Asa ca evident ca mi-am sarbatorit prietena de-o viata si evident am inaugurat (asta nu cu asa mare bucurie :D) cele cca 2 saptamani in care avem drepturi egale… ca apoi eu iarasi voi fi cu un an mai in varsta si evident ca trebuie sa am un beneficiu in plus, printre atatea dezavantaje.

Timp de-o saptamana am tot scris si sters apoi cele cateva randuri incropite….pentru ca fie mi-au parut prea sarace, prea irelevante, prea pompoase, prea prea prea….in fine, cand le reciteam erau si nu erau ce doream sa transmit. Asa ca am sters tot….
Deocamdata nu imi pot “sarbatori” prietena de-o viata si prin cateva randuri....desi atat de tare mi-as fi dorit.
Imi lipsesc cuvintele…pt ca, din pacate, cuvintele, de data asta, nu sunt in stare sa tina prizoniere gandurile, sentimentele, momentele ,suisurile, coborasurile, rasetele, plansetele - viata noastra, si ca atare sunt goale.

Si apoi cum poti sa vorbesti de omul pe care il urasti pentru ca atunci cand esti fericita din mai stiu eu ce motiv si cumva pe ea o apasa o tristete, brusc fericirea ta se exprima printr-un zambet larg si ochi tristi….
Sau cum poti sa vorbesti de omul pe care il iubesti pentru ca atunci cand esti nefericita iti imprumuta din starea ei de de bine si fie ca vrei, fie ca nu, ti-o face cadou si, uite asa, nu iti poti pune eticheta de “nefericita"…nici macar pentru o perioada si nu te poti plange ca viata nu a fost dreapta.

Ramona, iti dedic decalogul lui Paler (stii cat mi-e de drag Paler) din Viata pe un peron - Paler a stiut intotdeauna sa prinda viata in cuvinte:
Prima porunca: Sa astepti oricât.
A doua porunca: Sa astepti orice.
A treia porunca: Sa nu-ti amintesti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajuta sa traiesti în prezent.
A patra porunca: Sa nu numeri zilele.
A cincea porunca: Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata.
A sasea porunca: Repeta ca nu exista pustiu. Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul în care traim.
A saptea porunca: Nu pune în aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu. Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu îndrazneste sa spere singur.
A opta porunca: Daca gândul asta te ajuta, nu evita sa recunosti ca speri neavând altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic.
A noua porunca: Binecuvânteaza ocazia de a-ti apartine în întregime. Singuratatea e o târfa care nu te învinuieste ca esti egoist.
A zecea porunca: Aminteste-ti ca paradisul a fost, aproape sigur, într-o grota.