Mami :)

De data asta am reusit sa o sun si sa ii spun La Multi Ani, in timp real.....:) ..ma rog, chiar am reusit recordul de a fi a doua, dupa tatal meu. :) Mami face azi 54 de ani. Parca pana acum vreun an si ceva nu prea isi arata varsta. Nici astazi neaparat, dar totusi....cred ca motivul sunt eu.
Sunt la job si m-am oprit din tot ce aveam de facut  sa scriu cateva randuri (nu ma mai intereseaza nici un deadline si nici un task si nimic). Putine randuri, nu suficiente fata de cat ar merita si oricum putine pentru ca, pe de alta parte, azi sunt un pic trista si cand mi se intampla asta, risc sa scriu intr-o nota mai sumbra si nu e cazul de ziua ei.
Pe de alta parte, trebuia sa "punctez" ziua ei, nu de alta, dar, desi nu citeste, din nou cred ca as nedreptati-o.....:))..acum ce sa fac, eu sunt fata lui tata.
Ciudat, mi-e greu sa imi gasesc cuvintele acum. Cred ca mami e ....mami. Cicalitoare pana la disperare cu telefoanele intrebandu-ma daca mi-am luat pastilele, daca am mancat, daca am inchis gazul, daca daca daca....si mai ales, daca si cand voi fi dispusa sa incerc sa imi revin.
Critica pana la disperare cu remarci de felul: ar fi trebuit sa faci asa sau sa zambesti sau sa te imbraci asa sau atunci iti statea mai bine cu bluza, rochia, etc etc etc....sau ce bine ai aratat azi pt ca ai glumit, ai zambit, ai comunicat...ca nu prea o faci.

Cred ca ceva din firea ei am imprumutat, greu acum de spus ce...de fapt incapatanarea sigur...incapatanarea mea care o duce la disperare, dar sunt convinsa ca si ea, la randul ei, a disperat pe altii, inclusiv pe mine. :)) Si ar mai fi cate ceva.

Apoi ar mai fi unele 'chestiuni' pe care mi-as fi dorit sa le imprumut, dar asta e.....
Intotdeauna cred ca a stiut ce a vrut, sau ma rog, aproape intotdeauna. Iar atunci cand ceva nu a mers sau i-a fost greu a tipat, a plans, a comentat.....

Cred ca acum noi doua suntem intr-o alta etapa a relatiei. Nu stiu daca mai buna sau mai rea...diferita, de fapt cred ca mai buna. Mai sunt unele lucruri de rezolvat, ce sa faci...structurile noastre atat de diferite s-au lovit si chiar ranit. Eu sunt intr-un proces de vindecare. Ea m-a iertat deja...pai ce sa faca, e mami, iar eu, din pacate pentru ea, singurul copil care a reusit in ultima vreme sa ii adauge cateva riduri.
Oricum stiu ca lumea mea am simtit ca se prabuseste cand o imbecila i-a pus un diagnostic gresit, implacabil diagnostic dar mersi Doamne ca a fost gresit. Cred ca niciodata nu am fost atat de recunoscatoare lui Dumnezeu. Pentru ca pentru mine nu mai exista ziua de maine daca era real, nu avea cum.

Sunt cam incoerenta....nu prea imi place postarea....dar atat pot azi.

O iubesc mult, chiar daca nici fata de ea evident ca nu ma manifest si nu spun astfel de cuvinte. Dar sunt sigura ca stie.

A, mersi mami pentru ochii verzi ....da, recunosc...i-am mostenit de la tine....vezi, sunt fericita si eu ca am mostenit ceva de la tine.
Si mersi ca, lasand la o parte comentariile (doar fara ele tu nu ai cum sa existi :) ), esti fericita ca sunt fiica tatalui meu.