Pentru 2 prieteni....dragi :)

La multi ani, Claudi si....sa fii cuminte :)) ! Ce sa fac, te mai 'traumatizez' si acum cu tot felul de replici, apoi daca ai rezistat toata copilaria, sunt sigura ca vei rezista si de acum incolo.....si apoi sunt 'responsabila' de tine....toata viata asa ca intotdeauna mi-am asumat responsabilitatile si mi le-am luat in serios. :)
Iar legat de ce iti doresc....stii tu mai bine! Te pup!
Si apoi, cum sa crezi ca am uitat de ziua ta, copilule rasfatat! :)

La multi ani, Cristi...vezi, in avans cu 2 zile iti spun:))! Domnule, la tine ma opresc la urare, nu de alta, dar stiu ca esti mai conservator si bloguri si din astea....mai greu cu dvs. O mica precizare....'relatia noastra' a inceput cu o suma de replici acide (ca sa ma exprim frumos) si, pe de alta parte, stiam amandoi ca trebuie sa ne toleram...nu aveam de ales ....nu de alta, dar o iubeam amandoi si o iubim (ha ha! cineva cred ca a avut emotii acum) prea mult pe cea de-a treia persoana din relatie. :))
Insa trebuie sa recunosc ca ma bucur ca nu te tolerez ci ma bazez pe tine, pt ca esti prietenul meu care mi-ar sari in ajutor oricand...chiar daca fiind la asa distanta e putin mai greu.
La multi ani, leule :)) .....stiu ca nu suporti asta cu zodiile dar, ce sa fac, dragul meu, tu de cand intri intr-o incapere se vede in ce zodie esti nascut. Si apoi ia gandeste-te ce onoare pe tine....eu care nu prea suport leii, sa te includ in scurta mea lista de prieteni. :) Hai ca ma opresc aici ca simt ca nu o sa imi fie bine dupa...dar stii si tu ca bat campii si ma rasfat...si apoi trebuie sa imi dai voie sa ma rasfat ca sunt prea trista zilele astea.

Mami :)

De data asta am reusit sa o sun si sa ii spun La Multi Ani, in timp real.....:) ..ma rog, chiar am reusit recordul de a fi a doua, dupa tatal meu. :) Mami face azi 54 de ani. Parca pana acum vreun an si ceva nu prea isi arata varsta. Nici astazi neaparat, dar totusi....cred ca motivul sunt eu.
Sunt la job si m-am oprit din tot ce aveam de facut  sa scriu cateva randuri (nu ma mai intereseaza nici un deadline si nici un task si nimic). Putine randuri, nu suficiente fata de cat ar merita si oricum putine pentru ca, pe de alta parte, azi sunt un pic trista si cand mi se intampla asta, risc sa scriu intr-o nota mai sumbra si nu e cazul de ziua ei.
Pe de alta parte, trebuia sa "punctez" ziua ei, nu de alta, dar, desi nu citeste, din nou cred ca as nedreptati-o.....:))..acum ce sa fac, eu sunt fata lui tata.
Ciudat, mi-e greu sa imi gasesc cuvintele acum. Cred ca mami e ....mami. Cicalitoare pana la disperare cu telefoanele intrebandu-ma daca mi-am luat pastilele, daca am mancat, daca am inchis gazul, daca daca daca....si mai ales, daca si cand voi fi dispusa sa incerc sa imi revin.
Critica pana la disperare cu remarci de felul: ar fi trebuit sa faci asa sau sa zambesti sau sa te imbraci asa sau atunci iti statea mai bine cu bluza, rochia, etc etc etc....sau ce bine ai aratat azi pt ca ai glumit, ai zambit, ai comunicat...ca nu prea o faci.

Cred ca ceva din firea ei am imprumutat, greu acum de spus ce...de fapt incapatanarea sigur...incapatanarea mea care o duce la disperare, dar sunt convinsa ca si ea, la randul ei, a disperat pe altii, inclusiv pe mine. :)) Si ar mai fi cate ceva.

Apoi ar mai fi unele 'chestiuni' pe care mi-as fi dorit sa le imprumut, dar asta e.....
Intotdeauna cred ca a stiut ce a vrut, sau ma rog, aproape intotdeauna. Iar atunci cand ceva nu a mers sau i-a fost greu a tipat, a plans, a comentat.....

Cred ca acum noi doua suntem intr-o alta etapa a relatiei. Nu stiu daca mai buna sau mai rea...diferita, de fapt cred ca mai buna. Mai sunt unele lucruri de rezolvat, ce sa faci...structurile noastre atat de diferite s-au lovit si chiar ranit. Eu sunt intr-un proces de vindecare. Ea m-a iertat deja...pai ce sa faca, e mami, iar eu, din pacate pentru ea, singurul copil care a reusit in ultima vreme sa ii adauge cateva riduri.
Oricum stiu ca lumea mea am simtit ca se prabuseste cand o imbecila i-a pus un diagnostic gresit, implacabil diagnostic dar mersi Doamne ca a fost gresit. Cred ca niciodata nu am fost atat de recunoscatoare lui Dumnezeu. Pentru ca pentru mine nu mai exista ziua de maine daca era real, nu avea cum.

Sunt cam incoerenta....nu prea imi place postarea....dar atat pot azi.

O iubesc mult, chiar daca nici fata de ea evident ca nu ma manifest si nu spun astfel de cuvinte. Dar sunt sigura ca stie.

A, mersi mami pentru ochii verzi ....da, recunosc...i-am mostenit de la tine....vezi, sunt fericita si eu ca am mostenit ceva de la tine.
Si mersi ca, lasand la o parte comentariile (doar fara ele tu nu ai cum sa existi :) ), esti fericita ca sunt fiica tatalui meu.

7 zile in Porto Carras

Cateva poze din concediu....si cam atat..... despre vacanta...poate alta data...a fost frumos....si din pacate, am avut si vreo doua zile in care mi s-au inecat corabiile:D, dar...per ansamblu a fost frumos.
A, o mica precizare pt Moni...sunt carti postale pozele...stiu, stiu...dar nu ma certa ca apar si eu pe acolo sau na...parti din mine.:D

La ora tarzie...aberatii...

Peste 2 ore trebuie sa plec spre aeroport. Plec in concediu. In Grecia. Nu am dormit deloc. Sper sa apuc sa trag macar un pui de somn...de vreo ora asa... Insa cateva ganduri inainte de a pleca si simt nevoia, pentru mine evident, sa imi fac un remember al acestei saptamani.

Luni. 7:30 seara. Ma indrept cu masina spre apartamentul ...meu, da, al meu, de data asta nu in chirie ...sau cel putin nu in chirie la cineva ci la banca....
Straniu cum prin minte imi vin tot felul de ganduri si motive ca sa nu merg 'acasa'....cumva acest 'acasa' e un loc strain.
Dar merg acasa. Intru. Zeci de cutii, plase, valize, praf. Livingul pe post de magazie. Si pt ca nu vreau sa dea gandurile navala, ma apuc de treaba....apuc 2-3 plase, iau hainele si incep sa le aranjez in dulapul meu....fara usi deocamdata.
Dar nu am stare. E prea multa liniste aici. Ce e cu atata liniste? Nu ma aflu intr-un cartier periferic, nici la tara, dar e oarecum ferit acest cartier de zgomotul orasului cu care sunt asa de obisnuita. TV-ul nu il pot porni pentru ca nu am cablu. Si se pare ca nici nu se va face cablarea in urmatoarele luni. Viata fara TV...o noua experienta. Poate ma reapuc de citit...vai ce rusine...de secole nu am mai pus mana pe o carte.
Trebuie sa umplu linistea cu ceva....chef de treaba nu am...cum asa in liniste sa fac treaba?!
Telefonul e descarcat. Caut dupa incarcator jumate de ora. Iau toate plasele, cutiile, valizele la rand.
 Merg in bucatarie. Acolo alte plase, cutii. Macar ce bine ca am mobila de bucatarie si electrocasnice....ma rog, va trebui sa invat sa le folosesc:) . Ha ha...hai ca mai si gatesc totusi :).
Mi-e foame. Sau cred ca ar trebui sa manc ceva. Caut din nou secole dupa o furculita. Iau toate plasele, cutiile, valizele la rand.
Intr-un final decid sa imi incalzesc ceva .... la cuptorul cu microunde...ca e mai usor de folosit. Dar daca am vrut cu touch control, cu touch control m-am ales.
Cred ca ar trebui sa si spal niste rufe. Saracele haine, bine ca nu s-au rupt ca pana la miezul noptii am pornit si repornit masina de cateva ori...de ce...habar nu am. In plus, la un moment dat m-am gandit ca nu mai am chef sa astept sa se termine programul (pe care de fapt l-am rulat de cateva ori..cu aceleasi haine) asa ca deschid mai repede capacul si pleaca apa prin baie.
Ce rahat. Zici ca vin din salbaticie. Dar de vina e apartamentul si toate lucrurile din el. Deocamdata nu ne intelegem...pai daca nu ne cunoastem.

Mai bine ma duc in dormitor si imi aranjez hainele...si imi pregatesc si valiza pt concediu. Dar se arde becul. Ca atare imi car TV-ul din living....spatele meu saracu...asa e cand ai prieteni dar nu apelezi .....ca sa am lumina in dormitor si cu ocazia asta am mai auzit si o combinatie de meci de fotbal cu zgomot de "purici" :)) :)) ....cred ca era tvr-ul....ca doar tvrul merge saracu fara antena. Am si uitat ca exista acest post.

Oricum lumina e insuficienta ca sa imi despachetez. Ma pun in pat. Cu gandurile.

Marti...ma pregatesc sa plec spre job. Soarele imi bate in fereastra. Liniste. E chiar frumos apartamentul. Bun arhitect. Bine, nu cred ca mai bun ca Irina.:) Foarte atent la detalii.
Sunt un pic mai optimista. Poate ca ne vom imprieteni ...eu si apartamentul. Doar ca seara cand revin acasa ...aceeasi senzatie. Dar sunt salvata de clopotel....pentru ca prieteni dragi imi sar in ajutor...au venit sa vada ce fac...si cumva apartamentul nu mai imi e asa strain.
Apoi de data asta chiar mai si apuc sa fac ceva treaba...ceva asa, nu multa....macar prin bucatarie...golesc din plase si pun lucrurile la locul lor.
Apoi pentru ca am prins elan, vreau sa continui in dormitor. Numai ca iarasi se arde becul, pe care l-am schimbat cu o ora in urma. Minunat. Parca as juca intr-un film cu prosti. Ies un pic pe terasa. E placut afara. Insa e tarziu si chiar mi-e somn. Asa ca ma pun in pat. Cu....

Miercuri. O zi infernala. Ultima suta de metri la job inainte de concediu. Trebuie sa ajung sa mai semnez niste acte cu cei de la firma imobiliara. Cand sa plec din parcare...agat o masina...ma rog, am observat tarziu... Cred ca i-am luat un pic vopseaua. Daca masina si apartine cui cred eu, e si mai minunat.
Acasa de data asta e acasa....pt ca au venit ai mei in vizita. Si de data asta, chiar m-am apucat sa mai despachetez, sa mai fac un pic de ordine, ca doar am ajutoare:) ...evident ca plasele, valizele si cutiile s-au imputinat...asa cam cu 5%....

Sper sa fie o.k. in concediu. Liniste. Macar. Atat. Soare. Plaja. Liniste. Parca inainte ma enerva 'linistea'. Acum nu, de fapt e normal...doar are alt inteles.

Cred ca ar trebui sa inchei aici ca sunt obosita si aberez si tot ce am scris parca nu are nici o noima...sau ma rog, am scris eu fara noima.

Hei, urati-mi concediu placut si sa va fie dor de mine. Chiar daca stau asa de putin. Acum ma alint...dar na...
Oricum sa va fie dor....