Fereastra deschisa...si ganduri bune

A trecut cam o luna si jumate de la ultima postare.....postare dintr-un moment greu, penibil etc etc etc.
Acum sunt... ma simt altfel decat atunci...nu mai bine, nu stiu daca mai rau, dar altfel.

Am revenit in Timisoara dupa scurta vacanta de Paste...prelungita cu o zi de medical....ca din pacate m-am trezit sambata gripata si cu o durere de cap infernala...se pare ca m-am ales cu o sinuzita care mi-a stricat toate zilele de sarbatori.
Nici acum nu sunt mai bine, maine ma intorc la job, ca na...eu si cu medicul niciodata nu suntem de acord.
Sunt in urma cu multe proiecte, asta e motivul si pentru care am decis sa nu mai raman o zi in plus acasa...ca altfel pentru mine a merge la lucru....e un "exercitiu" din ce in ce mai dificil si simt ca in curand imposibil de dus la capat. De fapt nici nu stiu ce e mai rau, sa mai rezist, sa mai depun toate eforturile de care de fapt nu mai sunt in stare sau sa spun...stop. Dar...asta e alta poveste...sau vesnica sau....ma rog...

Daca mai exista blogul si daca acum mai scriu nu inseamna neaparat ca m-am razgandit de la ultima postare...au fost insa niste reactii ale unor persoane dragi si chiar amenintari cu "bataia" :) sa nu dau delete....sa mai scriu...sa nu ma inchid si sa nu dispar iarasi.
M-am conformat....deocamdata.

De fapt nu stiu daca m-am conformat ca acum vreau sa scriu si nu pot...imi simt sufletul blocat si gandurile...dar incerc.
Unul dintre prietenii mei (indraznesc sa il numesc asa) este preot. Este doar cu un an mai "batran" decat mine.:)
De fapt, trebuie sa recunosc ca este persoana care m-a facut sa mai trec pe la biserica, sa incerc o legatura cu cineva de sus. El si probabil, pierderea unor persoane dragi. Desi acest al doilea lucru, mai degraba nu a reusit decat sa imi starneasca mania, revolta sau cel putin intr-o prima etapa.
Acestui prieten al meu ii voi spune T.P....aici pe blog. Hei, T.P., o sa te intrebi de unde dracu initialele astea...oops, o sa te intrebi de unde initialele astea...fara dracu.... O sa iti spun eu de unde initialele astea cand ne vedem.
Daca stau sa ma gandesc cum a facut-o - cum a reusit sa ma determine sa asist, rar, ce e drept, la o slujba sau sa trec pe la biserica sa aprind o lumanare sau...ma rog, multe altele - chiar nu stiu cum.
Cred ca de fapt cand am stat de vorba prima data si a doua si a suta oara nu am vazut preotul, ci am descoperit un nenea cu mult umor, usor ironic si mai mult autoironic, inteligent, cult....chiar rebel prin liceu si facultate. Stiu eu de ce spun asta. Un pic din baiatul rebel cred ca se mai manifesta si acum prin felul in care cred ca se raporteaza la fiecare in parte si nu pune in aplicare rigid anumite....reguli ale bisericii sau ...cum s-or numi ele, ca nu ma pricep la termeni bisericesti.
Cred ca nu ar strica sa fie mai radical uneori in atitudinea pe care o are in comunitate, desi daca stau sa ma gandesc bine, in comunitatea in care activeaza, cu multe orgolii si pretentii de vip-uri, atitudinea domoala si impaciuitoare e mai potrivita.

Ii datorez descoperirea lui Steinhardt. Nu ca profa de romana in liceu :D nu mi-ar fi vorbit despre N.S. si evident Jurnalul fericirii, dar se pare ca el a reusit sa ma determine sa il citesc. Imi si amintesc de excursia pe care am facut-o impreuna cu multi altii prin Ardeal acum muuulti ani dar despre asta...alta data. O excursie de care eu si Moni (my best friend) ne amintim cu placere, desi atunci conditiile in care am calatorit si pe unde ne-am adapostit ni s-au parut crancene si de nesuportat. :)

Cand m-am revazut cu T.P. scurt de Paste, mi-a transmis doar atat "ganduri bune"...era full de lume si a fost suficient pt mine mesajul ca sa inteleg. Ultima data am dezbatut pe mess lipsa de perspectiva, de speranta, dorinta de a pune capat, de ce un sinucigas nu are dreptul la o slujba in biserica si muulte altele.
Tot la ultima discutie de pe mess mi-a spus "tu nu lasi fereastra deschisa. lasa macar fereastra deschisa" iar apoi oarecum voalat mi-a reprosat sau ma rog, nu stiu daca e termenul potrivit, ca sunt radicala, prea radicala...si m-am inchis si asta am facut-o demult.
Cand mi-a spus de fereastra deschisa imi venea sa ii sparg capul...la propriu. Ma rog, s-a salvat ca vorbeam pe mess.:)
Cred insa ca de cateva replici a avut parte....sper totusi ca nu le-a auzit pe toate ca nu ne auzeam tocmai bine pe messenger.
M-a enervat si deranjat ingrozitor. Despre ce vorbeste? Poftim? Cum adica fereastra deschisa...?

Cand am terminat conversatia, mi-am amintit ca am auzit intr-o alta forma o afirmatie similara de la o alta prietena, Mada.
Cred insa ca atunci nu am luat-o in seama. Oricum nici nu era spusa in forma asta.

De data asta insa am simtit asa in plin, de parca mi-ai fi tras un pumn in stomac afirmatia asta ...cu fereastra deschisa.
Pai la ce nu las fereastra deschisa? Sau la cine? Sau pentru ce?

Oare eu nu o las, oare eu nu am lasat-o niciodata? Oare m-am baricadat in spatele usii, si am inchis repede si fereastra.
Oare asta e secretul, cheia....neputintei mele cu tot ce implica ea.

Ca am inchis usa, poate chiar ca am zavorat-o de cand ma stiu....pot fi de acord. Dar atat.
Cred insa ca fereastra daca e inchisa,  este pt ca initial a fost inchisa din exterior.
Am vrut sa o deschid si  nu am reusit. Si am incercat. Si nu am reusit.
Si atunci, orgolioasa fiind, am spus "o.k.....nu am nevoie de nimic. decizia mea e sa te inchid eu."
Si atunci inchisa fiind, te pierzi, te ratacesti, iti intaresti orgoliul si alte cele care de fapt te ajuta sa supravietuiesti, distrugandu-te insa.
Poate ca acum din exterior cineva, ceva ... incearca sa deschida fereastra....iar eu nu observ, nu vad, nu aud pt ca am inchis-o bine de tot. Numai ca eu nu cred ca e asa...chiar nu cred, nu simt....sau poate nu inteleg. Nu stiu.

Cred oarecum ca intr-un mod disperat si solitar, incerc sa ma descurc si asa...inchisa.
T.P. intr-un anumit moment mi-a spus "te inteleg si...nu te inteleg". Ai dreptate...si eu m-am pierdut.