cfs: miercuri - prima zi

mi-am luat 4 zile de cfs (concediu fara salar), incepand cu miercurea trecuta si pana azi inclusiv... adica uite asa lunea trecuta simteam ca nu ma mai pot controla si sincer, mi-era teama de reactiile mele. nu de alta, dar din pacate nu imi pot permite gesturi radicale...asa ca m-am dus cu cererea la boss...care in scarba asa....mi-a semnat.
azi m-am reintors in TM. maine din nou la job…off….

si zilele astea de cfs s-au derulat cam asa….in seara asta cred ca o sa ma limitez la ziua de miercuri….maine poate ca revin cu celelalte zile de cfs…
Deci,
Miercuri: am dat o fuga pana la job totusi, pana pe la 10, apoi m-am urcat in masina si am plecat spre ai mei, departe de TM. am ajuns pe la 12, insa nu am reusit decat sa ii salut si sa schimbam vreo 2 vorbe, nu de alta, dar pana pe la ora 15, eu am vorbit la telefon...acum ce sa fac...erau urgente la job.
am plecat apoi la coafor impreuna cu mami...ne programase ramona - prietena cea mai buna la nevoie se cunoaste :) ....asa ca mai de placere, mai fortat am plecat sa ma tund.
evident, cum sunt comoda si nu aveam chef de schimbari, ordon ca de fiecare data acelasi lucru: tunde-ma un pic, fileaza, in asa fel incat dimineata in 2 secunde sa fiu gata de plecare.

dar m-am trezit cu un par intins cu placa, cu breton....cu o tunsoare...cu care nu am fost niciodata obisnuita....ciudata...; in plus eram convinsa ca eu nu voi putea sa imi aranjez parul asa si maine zi...cand ma voi spala pe par...va fi dezastru..
poate miha (cea care m-a tuns) a simtit uitandu-se la mine ca sunt varza si am nevoie de o schimbare...numai ca eu nu cred in trucuri de acest gen...adica stiti cliseul "cand au vreo problema...femeile se tund, vopsesc...etc"

plec spre o intalnire cu niste prieteni dragi....destul de morocanoasa....avand in vedere noul look....

si ma trezesc ajungand acolo cu o replica "uau....ce schimbata esti....dar ce bine iti sta....super chiar". replica apartine unui prieten tare drag....si a contat cu atat mai mult cu cat cristian e un carcotas prin definitie....iar el si laudele nu prea se intalnesc:D
e adevarat ca si alti prieteni, prietene au spus de bine de tunsoare si ca imi sta bine si imi scoate si ochii in evidenta.....insa cea mai importanta parere fusese deja spusa....a, sa nu fiu inteleasa gresit....cristian e un prieten bun ...atat.

asa ca brusc m-am inveselit....m-am dus sa ma uit din nou in oglinda....si am decretat ca are dreptate cristian....arat o.k. (nu imi vine sa cred ca am spus si simtit asta).....
oare e adevarat cliseul pana la urma....hmmmm....nu stiu ce sa zic. a, si mi-am facut si niste poze...nu de alta, dar ma tem ca vroiam sa “inregistrez” cumva tunsoarea... :))

frumoasa seara...petrecuta cu prieteni buni si “vechi”, pacat ca din cand in cand imi trecea prin minte cate un gand legat de ce ma fac....care e pasul urmator legat de job....si imi umbrea seara.....si iarasi asa....din cand in cand....imi trecea un alt gand .....doar ca acest gand ma tulbura si in acelasi timp ma facea sa zambesc....
si cum lui cristian nu ii scapa nimic....ma trezesc cu intrebarea:
“spune-mi.... si mai departe?”
“poftim?”, intreb eu....nedumerita sau jucand nedumerirea
“a, deci nu vei face nimic”, adauga el
“adica?, nu inteleg”, am continuat sa joc...nu de alta, dar era mai comod asa....
“termina!...credeam ca vei face ceva....ca asa spuneai...ca ma vei soca ..un gest radical pt ca asa simti de data asta...ce conteaza cat dureaza...fie ca e o zi, o luna...sau cat o fi”
“nu am ce...sincer...am facut tot ce depinde de mine”, am incetat sa mai ma prefac ca nu stiu despre ce vorbeste....
“a, sincer? atatea ai facut? uau....nu sunt de aceeasi parere.....pacat ca nu il pot intreba sa vad ce zice si el.”
“crede-ma....asta e adevarul, e un adevar care mie “nu imi convine” si asta e putin spus.....dar daca asta e, ce vrei sa fac?!”
“mda....ai reusit sa ma enervezi. repet, nu suntem de aceeasi parere. sau poate ca eu sunt nascut ieri...ca nu m-as fi prins in cazul lui, sincer...”
“dar eu...” si nu am apucat sa imi duc propozitia pana la capat ca M intreaba..."ce naiba tot vorbiti voi acolo?"
“ei, nimic”, raspunde cristian.....

iar eu mi-am luat paharul de vin si m-am dus pe balansoar ....sa fiu singura pentru cateva secunde....sa imi alung gandurile sau dimpotriva.....sa fiu cu ele.....am aruncat o privire spre telefon...oare sa?....
insa ma ridic si ma duc si eu sa ascult ...canta ungureanu....jelem, jelem...