cfs: miercuri - prima zi

mi-am luat 4 zile de cfs (concediu fara salar), incepand cu miercurea trecuta si pana azi inclusiv... adica uite asa lunea trecuta simteam ca nu ma mai pot controla si sincer, mi-era teama de reactiile mele. nu de alta, dar din pacate nu imi pot permite gesturi radicale...asa ca m-am dus cu cererea la boss...care in scarba asa....mi-a semnat.
azi m-am reintors in TM. maine din nou la job…off….

si zilele astea de cfs s-au derulat cam asa….in seara asta cred ca o sa ma limitez la ziua de miercuri….maine poate ca revin cu celelalte zile de cfs…
Deci,
Miercuri: am dat o fuga pana la job totusi, pana pe la 10, apoi m-am urcat in masina si am plecat spre ai mei, departe de TM. am ajuns pe la 12, insa nu am reusit decat sa ii salut si sa schimbam vreo 2 vorbe, nu de alta, dar pana pe la ora 15, eu am vorbit la telefon...acum ce sa fac...erau urgente la job.
am plecat apoi la coafor impreuna cu mami...ne programase ramona - prietena cea mai buna la nevoie se cunoaste :) ....asa ca mai de placere, mai fortat am plecat sa ma tund.
evident, cum sunt comoda si nu aveam chef de schimbari, ordon ca de fiecare data acelasi lucru: tunde-ma un pic, fileaza, in asa fel incat dimineata in 2 secunde sa fiu gata de plecare.

dar m-am trezit cu un par intins cu placa, cu breton....cu o tunsoare...cu care nu am fost niciodata obisnuita....ciudata...; in plus eram convinsa ca eu nu voi putea sa imi aranjez parul asa si maine zi...cand ma voi spala pe par...va fi dezastru..
poate miha (cea care m-a tuns) a simtit uitandu-se la mine ca sunt varza si am nevoie de o schimbare...numai ca eu nu cred in trucuri de acest gen...adica stiti cliseul "cand au vreo problema...femeile se tund, vopsesc...etc"

plec spre o intalnire cu niste prieteni dragi....destul de morocanoasa....avand in vedere noul look....

si ma trezesc ajungand acolo cu o replica "uau....ce schimbata esti....dar ce bine iti sta....super chiar". replica apartine unui prieten tare drag....si a contat cu atat mai mult cu cat cristian e un carcotas prin definitie....iar el si laudele nu prea se intalnesc:D
e adevarat ca si alti prieteni, prietene au spus de bine de tunsoare si ca imi sta bine si imi scoate si ochii in evidenta.....insa cea mai importanta parere fusese deja spusa....a, sa nu fiu inteleasa gresit....cristian e un prieten bun ...atat.

asa ca brusc m-am inveselit....m-am dus sa ma uit din nou in oglinda....si am decretat ca are dreptate cristian....arat o.k. (nu imi vine sa cred ca am spus si simtit asta).....
oare e adevarat cliseul pana la urma....hmmmm....nu stiu ce sa zic. a, si mi-am facut si niste poze...nu de alta, dar ma tem ca vroiam sa “inregistrez” cumva tunsoarea... :))

frumoasa seara...petrecuta cu prieteni buni si “vechi”, pacat ca din cand in cand imi trecea prin minte cate un gand legat de ce ma fac....care e pasul urmator legat de job....si imi umbrea seara.....si iarasi asa....din cand in cand....imi trecea un alt gand .....doar ca acest gand ma tulbura si in acelasi timp ma facea sa zambesc....
si cum lui cristian nu ii scapa nimic....ma trezesc cu intrebarea:
“spune-mi.... si mai departe?”
“poftim?”, intreb eu....nedumerita sau jucand nedumerirea
“a, deci nu vei face nimic”, adauga el
“adica?, nu inteleg”, am continuat sa joc...nu de alta, dar era mai comod asa....
“termina!...credeam ca vei face ceva....ca asa spuneai...ca ma vei soca ..un gest radical pt ca asa simti de data asta...ce conteaza cat dureaza...fie ca e o zi, o luna...sau cat o fi”
“nu am ce...sincer...am facut tot ce depinde de mine”, am incetat sa mai ma prefac ca nu stiu despre ce vorbeste....
“a, sincer? atatea ai facut? uau....nu sunt de aceeasi parere.....pacat ca nu il pot intreba sa vad ce zice si el.”
“crede-ma....asta e adevarul, e un adevar care mie “nu imi convine” si asta e putin spus.....dar daca asta e, ce vrei sa fac?!”
“mda....ai reusit sa ma enervezi. repet, nu suntem de aceeasi parere. sau poate ca eu sunt nascut ieri...ca nu m-as fi prins in cazul lui, sincer...”
“dar eu...” si nu am apucat sa imi duc propozitia pana la capat ca M intreaba..."ce naiba tot vorbiti voi acolo?"
“ei, nimic”, raspunde cristian.....

iar eu mi-am luat paharul de vin si m-am dus pe balansoar ....sa fiu singura pentru cateva secunde....sa imi alung gandurile sau dimpotriva.....sa fiu cu ele.....am aruncat o privire spre telefon...oare sa?....
insa ma ridic si ma duc si eu sa ascult ...canta ungureanu....jelem, jelem...

Fereastra deschisa...si ganduri bune

A trecut cam o luna si jumate de la ultima postare.....postare dintr-un moment greu, penibil etc etc etc.
Acum sunt... ma simt altfel decat atunci...nu mai bine, nu stiu daca mai rau, dar altfel.

Am revenit in Timisoara dupa scurta vacanta de Paste...prelungita cu o zi de medical....ca din pacate m-am trezit sambata gripata si cu o durere de cap infernala...se pare ca m-am ales cu o sinuzita care mi-a stricat toate zilele de sarbatori.
Nici acum nu sunt mai bine, maine ma intorc la job, ca na...eu si cu medicul niciodata nu suntem de acord.
Sunt in urma cu multe proiecte, asta e motivul si pentru care am decis sa nu mai raman o zi in plus acasa...ca altfel pentru mine a merge la lucru....e un "exercitiu" din ce in ce mai dificil si simt ca in curand imposibil de dus la capat. De fapt nici nu stiu ce e mai rau, sa mai rezist, sa mai depun toate eforturile de care de fapt nu mai sunt in stare sau sa spun...stop. Dar...asta e alta poveste...sau vesnica sau....ma rog...

Daca mai exista blogul si daca acum mai scriu nu inseamna neaparat ca m-am razgandit de la ultima postare...au fost insa niste reactii ale unor persoane dragi si chiar amenintari cu "bataia" :) sa nu dau delete....sa mai scriu...sa nu ma inchid si sa nu dispar iarasi.
M-am conformat....deocamdata.

De fapt nu stiu daca m-am conformat ca acum vreau sa scriu si nu pot...imi simt sufletul blocat si gandurile...dar incerc.
Unul dintre prietenii mei (indraznesc sa il numesc asa) este preot. Este doar cu un an mai "batran" decat mine.:)
De fapt, trebuie sa recunosc ca este persoana care m-a facut sa mai trec pe la biserica, sa incerc o legatura cu cineva de sus. El si probabil, pierderea unor persoane dragi. Desi acest al doilea lucru, mai degraba nu a reusit decat sa imi starneasca mania, revolta sau cel putin intr-o prima etapa.
Acestui prieten al meu ii voi spune T.P....aici pe blog. Hei, T.P., o sa te intrebi de unde dracu initialele astea...oops, o sa te intrebi de unde initialele astea...fara dracu.... O sa iti spun eu de unde initialele astea cand ne vedem.
Daca stau sa ma gandesc cum a facut-o - cum a reusit sa ma determine sa asist, rar, ce e drept, la o slujba sau sa trec pe la biserica sa aprind o lumanare sau...ma rog, multe altele - chiar nu stiu cum.
Cred ca de fapt cand am stat de vorba prima data si a doua si a suta oara nu am vazut preotul, ci am descoperit un nenea cu mult umor, usor ironic si mai mult autoironic, inteligent, cult....chiar rebel prin liceu si facultate. Stiu eu de ce spun asta. Un pic din baiatul rebel cred ca se mai manifesta si acum prin felul in care cred ca se raporteaza la fiecare in parte si nu pune in aplicare rigid anumite....reguli ale bisericii sau ...cum s-or numi ele, ca nu ma pricep la termeni bisericesti.
Cred ca nu ar strica sa fie mai radical uneori in atitudinea pe care o are in comunitate, desi daca stau sa ma gandesc bine, in comunitatea in care activeaza, cu multe orgolii si pretentii de vip-uri, atitudinea domoala si impaciuitoare e mai potrivita.

Ii datorez descoperirea lui Steinhardt. Nu ca profa de romana in liceu :D nu mi-ar fi vorbit despre N.S. si evident Jurnalul fericirii, dar se pare ca el a reusit sa ma determine sa il citesc. Imi si amintesc de excursia pe care am facut-o impreuna cu multi altii prin Ardeal acum muuulti ani dar despre asta...alta data. O excursie de care eu si Moni (my best friend) ne amintim cu placere, desi atunci conditiile in care am calatorit si pe unde ne-am adapostit ni s-au parut crancene si de nesuportat. :)

Cand m-am revazut cu T.P. scurt de Paste, mi-a transmis doar atat "ganduri bune"...era full de lume si a fost suficient pt mine mesajul ca sa inteleg. Ultima data am dezbatut pe mess lipsa de perspectiva, de speranta, dorinta de a pune capat, de ce un sinucigas nu are dreptul la o slujba in biserica si muulte altele.
Tot la ultima discutie de pe mess mi-a spus "tu nu lasi fereastra deschisa. lasa macar fereastra deschisa" iar apoi oarecum voalat mi-a reprosat sau ma rog, nu stiu daca e termenul potrivit, ca sunt radicala, prea radicala...si m-am inchis si asta am facut-o demult.
Cand mi-a spus de fereastra deschisa imi venea sa ii sparg capul...la propriu. Ma rog, s-a salvat ca vorbeam pe mess.:)
Cred insa ca de cateva replici a avut parte....sper totusi ca nu le-a auzit pe toate ca nu ne auzeam tocmai bine pe messenger.
M-a enervat si deranjat ingrozitor. Despre ce vorbeste? Poftim? Cum adica fereastra deschisa...?

Cand am terminat conversatia, mi-am amintit ca am auzit intr-o alta forma o afirmatie similara de la o alta prietena, Mada.
Cred insa ca atunci nu am luat-o in seama. Oricum nici nu era spusa in forma asta.

De data asta insa am simtit asa in plin, de parca mi-ai fi tras un pumn in stomac afirmatia asta ...cu fereastra deschisa.
Pai la ce nu las fereastra deschisa? Sau la cine? Sau pentru ce?

Oare eu nu o las, oare eu nu am lasat-o niciodata? Oare m-am baricadat in spatele usii, si am inchis repede si fereastra.
Oare asta e secretul, cheia....neputintei mele cu tot ce implica ea.

Ca am inchis usa, poate chiar ca am zavorat-o de cand ma stiu....pot fi de acord. Dar atat.
Cred insa ca fereastra daca e inchisa,  este pt ca initial a fost inchisa din exterior.
Am vrut sa o deschid si  nu am reusit. Si am incercat. Si nu am reusit.
Si atunci, orgolioasa fiind, am spus "o.k.....nu am nevoie de nimic. decizia mea e sa te inchid eu."
Si atunci inchisa fiind, te pierzi, te ratacesti, iti intaresti orgoliul si alte cele care de fapt te ajuta sa supravietuiesti, distrugandu-te insa.
Poate ca acum din exterior cineva, ceva ... incearca sa deschida fereastra....iar eu nu observ, nu vad, nu aud pt ca am inchis-o bine de tot. Numai ca eu nu cred ca e asa...chiar nu cred, nu simt....sau poate nu inteleg. Nu stiu.

Cred oarecum ca intr-un mod disperat si solitar, incerc sa ma descurc si asa...inchisa.
T.P. intr-un anumit moment mi-a spus "te inteleg si...nu te inteleg". Ai dreptate...si eu m-am pierdut.