Taskuri...2010! si altele

2010. As vrea sa ma bucur de acest an. As vrea la finalul lui sa nu il privesc ca pe 2009.
Oricum anul asta mi-am propus cate ceva. Dar chiar mi-am propus de data asta…pana acum era o chestie asa formala…sa imi propun sa…fac nu stiu ce.

Deci, in concluzie si prin urmare :D, anul asta mi-am dat niste taskuri. Nu de alta, dar daca le numesc taskuri poate ca le duc la indeplinire mai bine. La dorinte si propuneri, nu prea am stat bine...niciodata.

Un task: sa tratez jobul...ca si un job. Sa fie la capitolul “si altele”. Intotdeauna mi-a displacut “si altele”. De asta il si pun acolo. Restul de taskuri...o sa le trec in alta postare.
Dar totusi, amintesc unul: voi merge la aerobic...sau inot (ma rog, ar trebui sa invat si sa inot).
Vreau sa revin...la vechea forma...ca m-am cam ingrasat....usor-usor am pus cam 5-7 kg.

Nu e un capat de lume, dar atunci cand vrei sa te imbraci in blugii tai preferati si oops...nu incapi sau vrei sa iti iei camasa de culoarea lavandei si care stii ca iti pune in evidenta ochii verzi, dar arati nu tocmai placut....incepe sa devina un capat de lume.:D

Oricum pana sa ajung la aerobic sau inot, incepand de azi fac sport acasa....
Deci, start azi. Deadline : 22 februarie. Sa vedem cum arat atunci. :)
Tineti-mi pumnii.
Nu de alta, dar chiar trebuie sa reusesc. E vital. :) Credeti-ma.

La munca m-am intors de aprox. o saptamana.
Imi este din ce in ce mai clar ca nu mai este locul meu aici..... Ma rog, ar fi trebuit sa o stiu demult. Cu toate astea, “mana mea” inca nu a scris demisia.
De ce nu mai este locul meu aici...nu stiu daca conteaza, sau nu mai stiu nici eu motivele.

Oricum, sa stiti ca taskul pe care mi l-am dat legat de job e greu…chiar al naibii de greu. Sunt decisa sa reusesc, dar ... cred ca e muuuult mai greu decat am crezut.
Pana acum am punctat 2 reusite (reusita inseamna ca am ramas calma si am trecut situatiile nasoale la “si altele”) si o nereusita.
Reusita: taskuri si obiective....o multime. Termen: ieri. Resurse: zero.
Dar sunt o.k., daca reusesc sa le fac, e bine. Daca nu....vom vedea. Fara stres. Fara munca in weekend. Fara sa ma consum. Fara, fara, fara....
Reusita: obiectivele mele transmise dir. general de catre seful meu nu corespund cu cele transmise mie. Dar evident ca am aflat din alta parte...ca na – dar am ramas calma, nu ma agit, nu incerc sa ma gandesc cum sa il confrunt, fara sa fie afectata persoana care mi-a spus. O sa vad cand va exploda bomba ce voi face. Daca va fi prea tarziu...ghinion.
Nereusita: Om impus. Credeam ca se va face recrutare...asa ar fi fost normal sa imi aleg oamenii cu care lucrez. Dar nu....am primit o “recomandare”. Si din pacate, m-am enervat. Si chiar rau de tot. Acum cred ca au fost prea multe situatii in care am reusit sa fiu calma anul asta. Asa ca imi iert mai usor si imi scuz aceasta nereusita.:)

A, mi s-a reprosat ca sunt rea. Ce am cu fata? Pai nimic, daca nu o cunosc.
Insa am solicitat sa mi se trimita cv-ul si sa o vad in interviu. Acum va avea loc interviul. Nu mai am cum sa ma razgandesc. Insa nu mai am de gand sa intreb nimic. O sa il las pe seful meu sa o intrebe si in felul asta sa o apere de scorpie...adica de mine. Oricum va avea si suportul dir. de res. umane ca acum daca e recomandare, e recomandare.

Oricum, voi face doar act de prezenta si atat. Da, probabil ca sunt rea. Insa m-am saturat de fata cuiva, iubita cuiva, nepoata cuiva ...sau mai stiu eu ce.

Poate sunt invidioasa ca eu nu am avut parte de o astfel de calitate. Sau chiar frustrata.
Desi fata cuiva...nu stiu daca as fi vrut sa fiu...ca e ca si cum mi-as dori sa am alti parinti si nu imi doresc.
Iubita cuiva...nici asta nu prea imi suna bine. Nu de alta, ca nu fac acum pe lupu moralist, dar…e chestie de stomac. De orgoliu nu mai discutam.
Iar in cazul in care "stomacului meu ii este bine" atunci intervine a doua problema.
Cred ca as simti permanent nevoia sa muncesc de cinspe mii de ori mai mult ca sa compensez cumva.
Si mi-e teama ca fiecare reusita as considera-o mai putin importanta decat este…adica, daca nu era el….
Cred ca varianta cu nepoata cuiva mi-ar conveni mai bine. Sau cel putin asa cred acum cand sunt furioasa.

In fine, mai am ceva de lucru si plec acasa. Ca doar e weekend.