Trafic. Ganduri. Zapada. Incotro... Ganduri. Trafic. Zapada....Zapada. Ganduri...etc

A inceput sa ninga. Destul de tare. Asa ca ma grabesc sa plec spre Timisoara. Drumul e greu. Trafic. Aluneca. Iar eu cu sofatul...mai greu. :D
Sunt foarte stresata. Ffff atenta la drum. Cu toate astea...in mintea mea e cam furtuna. Prea multe ganduri. Prea multe intrebari. Nu inteleg...sunt ffff concentrata si atenta la drum...asa ca ce e cu gandurile astea, cum reusesc sa navaleasca asa??

Duminica inainte sa plec (dupa ce sambata nu am reusit decat sa tip si sa fiu isterica sau sa nu scot un cuvant) am vorbit cu ai mei. Ma vor sustine. Imi pot scrie demisia. Nu aveam neaparat nevoie de acordul lor, dar...totusi. Insa o sa incerc sa mai rezist...un pic. Nu stiu cat. Nu stiu daca voi ghici momentul dincolo de care ...e mult prea tarziu. Multe ipoteze, intrebari, dorinte, frustrari...offf....trebuie sa fiu atenta la drum. Asa ca ...plecati voi ganduri....vad eu de luni ce se intampla.

I-as da un telefon. Doar asa. Sa stam de vorba. Si in felul asta sa imi treaca timpul mai repede si mai frumos.
Sa vad ce face. Sa vorbesc despre zapada. Despre trafic. Despre nimicuri....nimic vital sau profund. Dar...poate ca nu e potrivit. Dintr-o mie de motive. Sau unul, doua. Dar nu, nu o fac. La urma urmei, eu i-am mai tinut companie telefonic ....pe drumurile lui. Si eu am fost cea care a sunat. Asa ca uneori...trebuie sa stii sa te opresti la jumatatea drumului...nu il parcurgi tu pe tot.

Dau drumul la muzica. Tare. Mergem greu, bara la bara, trece un tir, imi umple parbrizul de zapada si nu mai vad nimic.....vreau sa pun frana brusc..imi amintesc ca NU, nu se pune frana cand pe jos e zapada si polei.
Ascult Provincialii. Chitara Maita. Grozav cd-ul. Foarte bun Ungureanu. Dar ... decid sa schimb cd-ul. Si...pun un alt cd pe care l-am luat de la Cristi. Muzica ...banateana...veche, unele melodii cu ceva influente sarbesti. Altele chiar melodii sarbesti.
Acum ceva timp, as fi zambit usor ironic daca mi-ar fi spus cineva ca voi asculta astfel de muzica.
Imi creaza insa o stare muzica asta....o stare...nu stiu cum sa ii spun...de fapt stari pentru ca functie de melodie, si evident functie de text....am o alta stare. Da, sunt atenta si la cuvinte. Si sunt surprinsa. Dar nu am chef sa vorbesc despre acest tip de muzica acum, prejudecati etc..

Prind o portiune de sosea mai ok. Intrasera plugurile. Si depasesc...sa nu mai merg in coloana ca ...nu mai suport.
Imi repet continuu....nu trebuie sa pui frana brusc. Evident ca uit si ...."dansez" un pic pe strada.
Ciudat sentiment. Nu mai detin cotrolul. Sunt la un pas de ...orice.
Sincer, nu stiu daca am fost speriata de acest orice. Nu stiu daca pentru un moment sau mai multe, nu mi-am dorit ca acest orice sa fie finalul....da, cred ca mi-am dorit. Mai bine insa ca nu s-a intamplat. Pentru cel putin 2 persoane. Sau poate pentru mai multe...stiu eu?!

Trec de Buzias. Nu mai ninge. Soseaua e o.k.. Ciudat ca si gandurile mi se risipesc. Desi acum nu mai sunt nici stresata si nici asa atenta la drum. Ma rog....asa pare ca mi se risipesc.

Am ajuns. Nu mai am loc de parcare. Iarasi mi l-a ocupat tanti cu decapotabila. Gasesc altul. Mare noroc.:) Imi iau bagajul. OOppss greu! Cred ca mami iarasi mi-a pus mancare cat pentru o armata.
Offf....parca gandurile astea care dor, deranjeaza s-au risipit....nu inteleg...cand au venit iarasi...

Luni...va fi o alta zi. Incepe o alta saptamana. O alta luna. Dumnezeule, incotro, incotro sa o iau, ce sa fac?
Offf...a fost si asta un gand....o sa il alung. Incotro...hei, lasa intrebarile astea...

Taskuri...2010! si altele

2010. As vrea sa ma bucur de acest an. As vrea la finalul lui sa nu il privesc ca pe 2009.
Oricum anul asta mi-am propus cate ceva. Dar chiar mi-am propus de data asta…pana acum era o chestie asa formala…sa imi propun sa…fac nu stiu ce.

Deci, in concluzie si prin urmare :D, anul asta mi-am dat niste taskuri. Nu de alta, dar daca le numesc taskuri poate ca le duc la indeplinire mai bine. La dorinte si propuneri, nu prea am stat bine...niciodata.

Un task: sa tratez jobul...ca si un job. Sa fie la capitolul “si altele”. Intotdeauna mi-a displacut “si altele”. De asta il si pun acolo. Restul de taskuri...o sa le trec in alta postare.
Dar totusi, amintesc unul: voi merge la aerobic...sau inot (ma rog, ar trebui sa invat si sa inot).
Vreau sa revin...la vechea forma...ca m-am cam ingrasat....usor-usor am pus cam 5-7 kg.

Nu e un capat de lume, dar atunci cand vrei sa te imbraci in blugii tai preferati si oops...nu incapi sau vrei sa iti iei camasa de culoarea lavandei si care stii ca iti pune in evidenta ochii verzi, dar arati nu tocmai placut....incepe sa devina un capat de lume.:D

Oricum pana sa ajung la aerobic sau inot, incepand de azi fac sport acasa....
Deci, start azi. Deadline : 22 februarie. Sa vedem cum arat atunci. :)
Tineti-mi pumnii.
Nu de alta, dar chiar trebuie sa reusesc. E vital. :) Credeti-ma.

La munca m-am intors de aprox. o saptamana.
Imi este din ce in ce mai clar ca nu mai este locul meu aici..... Ma rog, ar fi trebuit sa o stiu demult. Cu toate astea, “mana mea” inca nu a scris demisia.
De ce nu mai este locul meu aici...nu stiu daca conteaza, sau nu mai stiu nici eu motivele.

Oricum, sa stiti ca taskul pe care mi l-am dat legat de job e greu…chiar al naibii de greu. Sunt decisa sa reusesc, dar ... cred ca e muuuult mai greu decat am crezut.
Pana acum am punctat 2 reusite (reusita inseamna ca am ramas calma si am trecut situatiile nasoale la “si altele”) si o nereusita.
Reusita: taskuri si obiective....o multime. Termen: ieri. Resurse: zero.
Dar sunt o.k., daca reusesc sa le fac, e bine. Daca nu....vom vedea. Fara stres. Fara munca in weekend. Fara sa ma consum. Fara, fara, fara....
Reusita: obiectivele mele transmise dir. general de catre seful meu nu corespund cu cele transmise mie. Dar evident ca am aflat din alta parte...ca na – dar am ramas calma, nu ma agit, nu incerc sa ma gandesc cum sa il confrunt, fara sa fie afectata persoana care mi-a spus. O sa vad cand va exploda bomba ce voi face. Daca va fi prea tarziu...ghinion.
Nereusita: Om impus. Credeam ca se va face recrutare...asa ar fi fost normal sa imi aleg oamenii cu care lucrez. Dar nu....am primit o “recomandare”. Si din pacate, m-am enervat. Si chiar rau de tot. Acum cred ca au fost prea multe situatii in care am reusit sa fiu calma anul asta. Asa ca imi iert mai usor si imi scuz aceasta nereusita.:)

A, mi s-a reprosat ca sunt rea. Ce am cu fata? Pai nimic, daca nu o cunosc.
Insa am solicitat sa mi se trimita cv-ul si sa o vad in interviu. Acum va avea loc interviul. Nu mai am cum sa ma razgandesc. Insa nu mai am de gand sa intreb nimic. O sa il las pe seful meu sa o intrebe si in felul asta sa o apere de scorpie...adica de mine. Oricum va avea si suportul dir. de res. umane ca acum daca e recomandare, e recomandare.

Oricum, voi face doar act de prezenta si atat. Da, probabil ca sunt rea. Insa m-am saturat de fata cuiva, iubita cuiva, nepoata cuiva ...sau mai stiu eu ce.

Poate sunt invidioasa ca eu nu am avut parte de o astfel de calitate. Sau chiar frustrata.
Desi fata cuiva...nu stiu daca as fi vrut sa fiu...ca e ca si cum mi-as dori sa am alti parinti si nu imi doresc.
Iubita cuiva...nici asta nu prea imi suna bine. Nu de alta, ca nu fac acum pe lupu moralist, dar…e chestie de stomac. De orgoliu nu mai discutam.
Iar in cazul in care "stomacului meu ii este bine" atunci intervine a doua problema.
Cred ca as simti permanent nevoia sa muncesc de cinspe mii de ori mai mult ca sa compensez cumva.
Si mi-e teama ca fiecare reusita as considera-o mai putin importanta decat este…adica, daca nu era el….
Cred ca varianta cu nepoata cuiva mi-ar conveni mai bine. Sau cel putin asa cred acum cand sunt furioasa.

In fine, mai am ceva de lucru si plec acasa. Ca doar e weekend.

Angajatul anului !!!!!!

Sa bata tobele. S-a decis angajatul anului 2009...and the Oscar goes to...Claudia !!!

Atentie...am scris angajatul anului, nu al lunii. Da...sa fie totul clar. Adica aprox toate premiile "Angajatul lunii" s-au dus la Claus, ca urmare si...Marele Premiu!

Felicitari, Claus!
Si poate anul asta sau la anul, cel tarziu, devii managerul dep. de logistica. :) Sa ai bafta!

Si sorry pentru acel moment...stii tu....ca eu am o problema cu orgoliul. De fapt, cred ca ai avut dreptate, ar fi trebuit sa....doar ca....In fine...

Zapada...viscol...vizite...emotii...whatever...nu am titlu

Suntem in 2010. Dar despre revelion si altele, intr-o alta postare.

Azi am fost in vizita. In satul unde s-a nascut bunica mea... Si unde mai am rude.
Oameni pe care ii iubesc f. mult. Sunt de fapt singurele rude de care ma mai simt legata.
Se spune ca rudele ti le da Dumnezeu, prietenii ti-i alegi. De ei, chiar ma bucur ca ii am (de restul....suntem in faza de reglare scoruri.:D).

In casa lor ma simt ... ca acasa. Din pacate insa, de un an incoace, casa este incompleta. La fel ca si bucuria revederii. La fel ca si sufletele noastre. Unchiul meu....a plecat. Devreme, brusc, irational, nemilos. Dar inca creierul meu nu a dezvoltat un soft (inca lucreaza la asta) astfel incat sa pot fi in stare sa vorbesc despre el.......cand va functiona softul, sufletul meu va putea sa se deschida si sa vorbeasca despre el....

Offf, nu despre lucrurile astea dureroase vroiam sa vorbesc. Acum ma tem ca nu mai am nici starea necesara sa va povestesc.

Oricum vroiam sa va spun ca pe drum a inceput brusc sa ninga, sa vascoleasca mai exact.
Am avut parte de un peisaj dumnezeiesc. Am reusit sa fac cateva poze din masina. Din pacate, nu toata lumea era dornica sa ne dam jos din masina, sa facem poze, sa inghetam de frig....riscam sa ramanem impotmoliti ...asa ca ne-am grabit.

Crainic, observa, te rog, ca m-am facut copil mare si am invatat diferenta intre poze si fotografii.

Uitati pozele:

Deocamdata...atat...de povestit alta data. Acum sunt trista.