E o zi de noiembrie urata. Ceata. Frig. OOps…e déjà 12. Iar eu am atat de mult de lucru si nu fac nimic. Ma uit la laptop...si atat. Nu pot. Nu am stare. Nu ma pot mobiliza, motiva, concentra etc etc etc… Ma doare si capul ingrozitor. Acum mi-as dori sa fiu impreuna cu prietenii mei, sa stam de vorba despre orice si nimic, sa bem ceva.....sa radem...sa depanam amintiri. Prietenii mei...atat de dragi, de care m-am indepartat, de care nu mai stiu mare lucru.
Acum gandul mi-a fugit la Adita. Mi-e dor de Adita....imi lipseste optimismul, energia emanata de Adita si ...perfectul simplu. Un om atat de special. Mi-e dor de Adita si de puterea pe care mi-o dadea. Mi-e dor de Adita...mi-e dor sa imi spuna ca eu sunt om vesel, puternic, sociabil. Si ca nu ii pasa ca altii mi-au pus o eticheta de pesimista, sceptica, trista.....ca asta e doar o stare generata de motive obiective...dar doar o stare trecatoare.
Mi-e dor de Anca. De omul care tace, tace, tace si observa....si cand in sfarsit, iti da replica, ti-ai dori sa nu o faca....ca na, cam are dreptate si nu prea ai cum sa ripostezi.
Mi-e dor de Magda, de rasul ei. Si de toate “nimicurile” pe care le discutam.
Mi-e dor de Silvi. Care mi-a dat de inteles, dar intr-un mod ffff subtil, ca sunt ingrozitor de dificila, dar na, el ma “suporta”, pentru ca a ghicit si omul introvertit si sensibil dincolo de mofturi, carcoteli si ironii.
Mi-e dor de Miri. Mama ranitilor. Omul care intotdeauna are grija de toata lumea. Omul care de ziua ei, a trebuit sa ma sune de cinspe mii de ori sa se asigure ca mi-am luat paracetamolul si am baut ceaiul si nu mai am febra asa de mare, dar daca totusi mi-e rau trebuie sa o sun, dar sa o asigur ca voi suna...oricum s-a asigurat singura de starea in care ma aflam...sunandu-ma de cinspe mii de ori, asa cum spuneam. Sunandu-ma pentru ca de vazut nu m-a vazut de 2 ani cred, din vina mea, evident.
Mi-e dor de Ramona, colega mea de camera la camin. Timp de 3 ani am impartit aceeasi camera si “o viata”.
Mi-e dor de ...... de multi din gasca mea din facultate. Ma rog, poate nu chiar asa de multi, dar de inca cativa.:)
Mi-e dor de ei...pentru ca asa am decis eu. Pentru ca spatiul si timpul eu l-am pus intre noi. Eu am creat scuze si motive si argumente bine ticluite....eu am plecat, eu m-am izolat, eu....De ce ? Poate ca voi spune de ce, dar acum nu am puterea si nici nu vreau sa recunosc…. Oricum, mi-e dor de ei.
Veșnic pe ordinea de zi a românilor NESIMȚIREA
Acum 11 ani
Poate ar trebui sa ma lasi sa te vindec...de dor. Stiu ca poti. Mara mea imi spune seara, cand nu ma decid repede ce poveste "voveshte" sa-i spun "hai mama, poti". Si eu trebuie sa pot. Iti trebuie doar o motivatie puternica. In feb Mara va face 3 ani. Ar trebui sa luam data de 4 feb ca termen, nu limita, dar termen. Daca nu ne vedem pana atunci, as trage o promisiune de la tine ca o sa fii cu mine la ziua ei. Ca o sa ma ajuti cu pregatirile si o sa te bucuri cu mine. Ce zici ?
RăspundețiȘtergeresi mie mi-e dor.. de trecut in general.. dar cred ca pana la urma asta e o caracteristica a noastra a celor care nu stiu sau nu pot sa se bucure de prezent (scuze daca nu aparti acestei categorii :D )..
RăspundețiȘtergere.. ma lamentam candva intr-un mod sinistru referitor la trecut:
"...fiecare clipa trecuta se transforma incet incet in mit.. amintirile urate se sting.. cele frumoase se amplifica.. tarziu in noapte revin puternic.. ma invadeaza.. ma rod pe interior.. ma macina .. ma chinuie!.. durerea despartirii ma sfasie cu fiecare clipa retraita.. un cantec vechi, o poza, o imagine calda a trecutului frumos.. arunca in bezna viitorul si asa sumbru.. lipsit de perspectiva si de rost.. " :)...
Anyway.. te-as combate in crezul tau ca tu ai decis (in mod unilateral)... sa pui timpul si spatiul intre vechiile prietenii.. Vei constata dezamagita atunci cand vei "decide" sa inlaturi aceasta piedica, ca nu esti singura responsabila si ca mai este cineva cu o putere mai mare de decizie decat a ta.. si aceea este viata. Viata cu problemele ei marunte si infinite decide pentru noi toti.. (am putea sa le ingnoram si sa vedem imaginea de ansamblu.. dar sa fim seriosi.. ca nimeni nu reuseste asta:)
Silvi, stiu ca nu este decizia mea unilaterala. Nu aveam cum sa cred asta. As fi fost mult prea naiva sau prea "desprinsa" de pe pamant. Dar, vai ce bine ar fi fost sa fie asa...sa fie decizia mea unilaterala...dar imposibil, ai dreptate.
RăspundețiȘtergereEu vorbeam de partea mea de vina...de trantitul usii in nas, de hotararea de a nu mai da sau a nu mai raspunde la telefon (in foarte multe cazuri), de hotararea de a spune "lasati-ma dracului in pace"...si apoi de incapacitatea tot a mea de a ma simti impacata si fericita (vai ce cuvant "fericita") cu aceasta decizie.
Si apropo, te urasc pentru ca mi-ai pus oglinda in fata. Da, ai dreptate, nu ma pot bucura de prezent. Uite asta e si motivul (sau unul dintre motivele) pentru "lasati-ma dracului in pace".
Hei, vezi ca iti mai poti exercita talentul
de a-mi pune oglinda in fata..."te urasc" asta e doar o vorba...
4 februarie, e buna data. uite ce-a iesit... ha, ha!
RăspundețiȘtergere