Prin toamna anului 2007 mai cautam un om la marketing. Si eram cam satula de recrutari si de persoane impuse. Si intr-o zi ...m-am intalnit pe hol cu Manuela, iar ea imi zice mai in gluma, mai cu repros: “pe mine de ce nu m-ai luat?” Initial nu intelesesem despre ce e vorba. Apoi mi-am dat seama ca a facut aluzie la fosta ei colega de la vanzari care acum facea parte din departamentul de marketing. De ce am ales-o pe colega ei si pe ea nu? Lucrurile nu au stat chiar asa, dar nu vreau sa vorbesc acum despre asta.
Sincer, m-a mirat ca isi doreste sa vina la marketing. Nici nu stiam prea multe despre ea. Am simtit ca este o persoana puternica, responsabila, fff. serioasa, inteligenta – mi se pare un pic ridicol sa insir calitati, dar de data asta, ele chiar exista...nu sunt clisee.. Nu am puteri paranormale :D, dar asta am simtit legat de Manu cred ca de cum am vazut-o.
Si nu stiu cum de spiritul critic al zodiei mele (omniprezent) nu si-a spus deloc cuvantul in cazul ei...sincer ma mir. :D In fine...dupa lupte seculare cu managerul de divizie, cu rugaminti, amenintari, tactici de convingere, strategii de lupta :D, in primavara anului 2008 pe Manu am reusit sa o aduc in departament. Cred ca am facut o miscare inteligenta. Cred ca nu m-am inselat. De fapt, nu cred. Stiu ca nu m-am inselat. Acum, daca nu observati, va spun eu, in afara de a o lauda pe Manu, imi laud si calitatile mele de manager :D…stiu sa imi aleg oamenii….e adevarat ca nu intotdeauna, dar na…
Bossul meu imi zicea ceva legat de asteptarile pe care mi le setez vis-a-vis de oameni...adica uneori astept prea mult. Sau ma atasez de oameni si poate nu mai sunt obiectiva. Poate. Cred insa ca nu gresesc asteptand mult de la unii oameni. Si nici atasandu-ma. Cred ca sunt oameni de care merita sa te atasezi. Acum daca mai si gresesti, asta e.
Intr-un mediu extrem de stresant, cu taskuri si proiecte venite ca pe banda rulanta, cu multe “chestii” mai degraba demotivante decat motivante, s-a adaptat rapid, iar daca au mai fost momente mai putin usoare...le-a trecut singura sau, sper eu, cu ajutorul meu. Poate ca am fost putin suparata cand am aflat decizia ei de a pleca. Nu suparata ca a hotarat sa plece, pentru ca o inteleg foarte bine. Poate ca as fi vrut sa ma anunte mai din timp....doar asa ca sa stiu si sa imi prioritizez altfel proiectele. Cred ca ce m-a mahnit de fapt, a fost ca nu a avut incredere in mine sa imi spuna. Pt ca nu as fi incercat sa gasesc o solutie de back-up pana nu era luata decizia finala de ea. In fine, asta nu mai are relevanta acum.
Si acum ma adresez tie, Manu: Manu, am facut precizarea de mai sus, pentru ca am inteles ca erai suparata ca eu nu vorbesc cu tine. Nu s-a pus problema asa...am avut nevoie de un moment sa “diger” vestea. Iti doresc succes la noul job. Sunt sigura ca vei avea succes. Vezi ca trebuie sa imi promiti ca ma tii la curent cu reusitele tale. Si cu momentele grele. Altfel chiar ma supar. Sper sa iti foloseasca ceva din cunostintele invatate aici, din termenele foarte stranse impuse pentru realizarea taskurilor....in fine...tot ce ai facut aici. Stiu sigur ca asta m-ar bucura. Eu sunt sigura ca nu regret ca mi-am facut asteptari mari legate de tine. Nu regret nici ca m-am atasat. Si cred ca am reusit sa imi pastrez si obiectivitatea. Ma rog, in proportie de 90%. :D O sa imi fie dor de tine. Si nu doar de tine in calitate de brand manager. Bafta! Numai bine in viata! Ai grija de tine!
Sincer, m-a mirat ca isi doreste sa vina la marketing. Nici nu stiam prea multe despre ea. Am simtit ca este o persoana puternica, responsabila, fff. serioasa, inteligenta – mi se pare un pic ridicol sa insir calitati, dar de data asta, ele chiar exista...nu sunt clisee.. Nu am puteri paranormale :D, dar asta am simtit legat de Manu cred ca de cum am vazut-o.
Si nu stiu cum de spiritul critic al zodiei mele (omniprezent) nu si-a spus deloc cuvantul in cazul ei...sincer ma mir. :D In fine...dupa lupte seculare cu managerul de divizie, cu rugaminti, amenintari, tactici de convingere, strategii de lupta :D, in primavara anului 2008 pe Manu am reusit sa o aduc in departament. Cred ca am facut o miscare inteligenta. Cred ca nu m-am inselat. De fapt, nu cred. Stiu ca nu m-am inselat. Acum, daca nu observati, va spun eu, in afara de a o lauda pe Manu, imi laud si calitatile mele de manager :D…stiu sa imi aleg oamenii….e adevarat ca nu intotdeauna, dar na…
Bossul meu imi zicea ceva legat de asteptarile pe care mi le setez vis-a-vis de oameni...adica uneori astept prea mult. Sau ma atasez de oameni si poate nu mai sunt obiectiva. Poate. Cred insa ca nu gresesc asteptand mult de la unii oameni. Si nici atasandu-ma. Cred ca sunt oameni de care merita sa te atasezi. Acum daca mai si gresesti, asta e.
Intr-un mediu extrem de stresant, cu taskuri si proiecte venite ca pe banda rulanta, cu multe “chestii” mai degraba demotivante decat motivante, s-a adaptat rapid, iar daca au mai fost momente mai putin usoare...le-a trecut singura sau, sper eu, cu ajutorul meu. Poate ca am fost putin suparata cand am aflat decizia ei de a pleca. Nu suparata ca a hotarat sa plece, pentru ca o inteleg foarte bine. Poate ca as fi vrut sa ma anunte mai din timp....doar asa ca sa stiu si sa imi prioritizez altfel proiectele. Cred ca ce m-a mahnit de fapt, a fost ca nu a avut incredere in mine sa imi spuna. Pt ca nu as fi incercat sa gasesc o solutie de back-up pana nu era luata decizia finala de ea. In fine, asta nu mai are relevanta acum.
Si acum ma adresez tie, Manu: Manu, am facut precizarea de mai sus, pentru ca am inteles ca erai suparata ca eu nu vorbesc cu tine. Nu s-a pus problema asa...am avut nevoie de un moment sa “diger” vestea. Iti doresc succes la noul job. Sunt sigura ca vei avea succes. Vezi ca trebuie sa imi promiti ca ma tii la curent cu reusitele tale. Si cu momentele grele. Altfel chiar ma supar. Sper sa iti foloseasca ceva din cunostintele invatate aici, din termenele foarte stranse impuse pentru realizarea taskurilor....in fine...tot ce ai facut aici. Stiu sigur ca asta m-ar bucura. Eu sunt sigura ca nu regret ca mi-am facut asteptari mari legate de tine. Nu regret nici ca m-am atasat. Si cred ca am reusit sa imi pastrez si obiectivitatea. Ma rog, in proportie de 90%. :D O sa imi fie dor de tine. Si nu doar de tine in calitate de brand manager. Bafta! Numai bine in viata! Ai grija de tine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Cine, si ce a spus: